Univers versuri

Versuri Profu’ – Univers lyrics

Unde mă duc când plec de-aici?
Sper că într-un loc unde nu sunt frici
Unde scopul nu e numai să învingi
Unde n-o strigi că vrei să câștigi
Mă las pe spate, ochii nu în tavan, în cer
Ce pot să mai cer, pe pământ cu Lucifer
Dacă iadu e aici, demonu’ sigur e banu’
Iar iubirea-i ce mă face să mai zâmbesc și la anu’
E complicat când nu știi planu’
Mai complicat când nu iți cunoști dusmanu’
Doar 23, jur c-am vrut să plec odată
Da nu știam dincolo ce mă așteaptă
Nicio cădere, voiam liniște deplina
Plângea ceru’, era noapte, luna plina x2
Nu stiu pentru ce port vina
Mintea e bezna însă sufletu-n lumina
Uneori n-am pic de stima
Uneori nu mă încadrez în nicio stigma
Ne rănim unii pe alții, asta-i crima
Daca verși paharu n-o să ai o parte plina
Niciodată, percepția ne e data
De obișnuință, și rămâne setata
De-asta linia dintre bine și rău nu e sigura
Am dus-o la simplitate, nu e una singura
Stiu oameni ce-au furat să puna în lingura
Judecați că infractori că sistemu iți asigura
Siguranță, ce escrocherie
Când frații mei nu au banii de chirie
Familia mea la 3.000 km
Îl stiu pe unu peste care cad pereții
Desi mă doare, îmi joc cartea, am intenții
N-am intrat în hora, nu m-au prins, că am pretenții
Mă simt altfel, nu că toți pretendenții
Binecuvântat cu seva din copacul vieții
Mai bine mă omoară țepii
Coroanei de spini, decât să mă strângă șerpii
Debitez ce gândesc, creez arta
Le pun pe piese cum nu le spun niciodată
N-am putere să mă schimb, tu iartă-mă
Ți-am greșit neîncetat, acum iată-mă
Mă băț cu gândurile mele, în pat, noaptea
De unu singur, nimeni să îmi tina partea
Din cartea vieții, am terminat doar prefață
Și mă distruge că nu o să-ți mai văd fata
Dimineața mă mint iar
Daca mă prefac de piatra, poate că dispar
Rănile din piept, însă merg pe strada drept
Tot strâng în mine și nu-mi pare corect
Mama îmi spunea:””Ești un copil înțelept””
„”Ai sufletul de aur, ai sclipire, ești deștept””
Da nu mi-a spus că-s defect
Nu mi-a spus cât pot fi și de infect
„”Ai grija, aș muri să te pierd””
Asta i-am zis și ei, însă oamenii merg
Pe linia lor, nu ai cum să-i tii pe loc
Oricât ai vrea, n-ai cum să-i păstrezi de tot
Am fost un idiot, multa vreme, mi-o asum
Sunt suma gunoiului pe care îl adun
Suma gunoiului pe care îl consum
Sunt suma regretelor pictate-n fum
Da nu mi-a spus că sunt defect
Am învățat în viață să fug de perfect
Să n-am pretext, să pun în text
Și să iau tot ce se întâmplă că pe un test
Să fiu conștient, să simt intens
Că Universul e imens.

Scris de: Adrian Sirghi