Călătorul versuri
Proconsul
Versuri Proconsul – Călătorul lyrics
Unde mergi, mă întreabă gândul
Și de ce nu mai aștept
Poate să-i răspundă vântul
Ce cutreieră Pământul
Unde să mă îndrept…
Peste pașii mei se-aşterne
Praful unei mari iubiri
Jurămintele eterne
Rostite pe alte perne
Sunt doar amintiri…
Am să-l rog pe cer
Să m-ajute el
Să mă vindece de tine…
Amintirea ta
Și speranța mea
Toate plâng închise în mine…
Las în urma mea pe stradă
Banca unde ne-am iubit
N-a fost nimeni să ne vadă
Cine-ar fi putut să creadă
Un îndrăgostit…
Astăzi înțeleg ce-nseamnă
Să trăiești neîmplinit
Numai gândul mă îndeamnă
În apus târziu de toamnă
Către infinit…
Am să-l rog pe cer
Să m-ajute el
Să mă vindece de tine…
Amintirea ta
Și speranța mea
Toate plâng închise în mine…
Am să-l rog pe cer
Să m-ajute el
Să mă vindece de tine…
Amintirea ta
Și speranța mea
Toate plâng închise în mine…
