Suflete pierdute versuri

Versuri Post Scryptum – Suflete pierdute lyrics

Suflete pierdute
Din Eden căzute
Prin infern trecute
Nu învățăm din greșelile făcute
Cu toate că au fost multe
Suflete pierdute

Lumea-i plină de ură, problema cu numărul unu într-un neam de nebuni
Societatea-i bolnavă, noi suntem motivul de boală cât spunem minciuni
Îi mințim pe părinți, pe surori și pe frați
De Dumnezeu rămânem înstrăinați
Nu suntem toleranți
În probleme înecați
Cu copiii pe drumuri lăsați
Trăim într-un nor de speranțe deșarte
De abis câțiva pași ne despart
Nu sunt istorii din carte
E realitate
Suntem încă vii dar în noi trăiesc numai suflete moarte
E bolnav individul, e bolnav sistemul
Infectați cu venin, ne-a lovit blestemul
Rătăcim printre demoni
Am răcit ADN-uri
Ilicit am atins niște cote de zero
M-am născut și trăiesc într-o lume
Plină de ură
Care mă apasă pe umeri
Mi-au rămas multe urme
Ecoul de urlet
Azi e soare cu tunet
Mîine panică, vuiet, going through it
În familii conflicte
În stradă conflicte
Totu-i antiutopic
În aer se simte
Observ zi de zi multe inimi rănite
Ca un virus veninul din noi se extinde
Nu suntem judecători dar judecăm pe alții
Obsedați de dușmani, dar ne trădează frații
Pe la spate bârfitori, în față diplomații
Suntem deteriorați sau am halucinații?
Poate-i timpul să rupem ritmul de degradare?
Un capitol pare să n-aibă definitivare
Paradisul e o paradigmă fără valoare
Condamnați, sau există totuși cale de scăpare?

Suflete pierdute
Din Eden căzute
Prin infern trecute
Nu învățăm din greșelile făcute
Cu toate că au fost multe
Suflete pierdute

Am avut mulți prieteni, acum am dușmani ce mereu își așteaptă momentul
Să-mi înfigă cuțitul în spate și apoi să îl facă pe inocentul
Trădarea de frate te taie în carne adânc, recunosc sentimentul
Cândva regretam multe lucruri, acum nu mai știu ce înseamnă regretul
Am pierdut prea multe ca să mai conteze
Ei doreau să mă anihileze
Nu sunt ipoteze, căutau pretexte
Nerăbdarea ca să riposteze
Îi aud cum în amurg
Îmi pregătesc un rug
N-am nevoie să fug
Gata să-i înfrunt
Îi pândesc ca un Demiurg
Recunosc că nu sunt un model
Mai degrabă sunt ca Lucifer
Izgonit din cer
Doar că cerul meu a fost ateu
Iar eu am fost altfel
Rătăcesc în eter
E lipsită de nuanță viața mea de om auster
Nu sunt aventurier, sunt ascetul cu reguli de fier
Proiectate în caracter
Merg pe-un drum imperfect
Cu obstacole-n cale
Crescut într-un loc cu deficit de valoare
Am greșit, și la gust toate au fost amare
Frății adeverite a fi artificiale
Am rămas de lume retras
Am schimbat direcția fiind atras de contrast
Mai bine un pas spre lumină să fac
Decât în haos să mă renasc

Suflete pierdute
Din Eden căzute
Prin infern trecute
Nu învățăm din greșelile făcute
Cu toate că au fost multe
Suflete pierdute

Scris de: STEFAN POSTOLACHE