Versuri Orakill, Ovidiu Alin Preda, Murganaand Mătrăgună – Profesorul Fără Catedră lyrics
În clasă predam istorie, vorbeam de regi și trădători,
Acum numele-mi e scris în presă, între minciuni și-alegători.
Profesor cu vise mari, credeam în vorbe, și principii tari,
Dar școala-i parlamentul, iar materia-i plină de șacali.
– Yo , yo, yo, Orakill,
– Yeah, yeah!
În loc de note, dau sentințe, în loc de cretă, las cuvinte,
Le spun ce-i drept, dar văd cum adevăru’-i un cuțit în vintre.
Știam că jocu-i murdar, dar nu credeam c-o să mă prindă,
Că-n lumea asta nu câștigă cine-i bun, ci cine minte.
Cine-i rege, cine-i slugă, cine cade, cine urcă?
Înțelegeri scrise, mâini strânse, azi prieteni, mâine oase frânte.
Din istorie știu bine că mulți eroi au fost striviți
Dar când focul arde iar, Fenixu’ se ridică înainte.
Am făcut înțelegeri mari, usele pe tronul vremii,
Ne-am jurat frăție, dar frăția-i doar pe hârtie.
Mâna-ntinsă s-a strâns tare, dar pumnul vine pe final,
Când ți-ai ales camarazii greșiți, jocu’-i letal.
Trădarea-i limbă veche, e scrisă-n ADN politic,
Cine țipă prea devreme ajunge primul la ridicol.
Băteam la porți închise, credeam în noi, eram doar eu,
Și-am învățat că-n politică, ești singur mai mereu.
Unii m-au vândut pe nimic, pe promisiuni de carton,
Alții s-au dus ca Vântu’, că n-au coloană pe tron.
Când Traian a căzut, eram pregătit de luptă,
Dar aliații mei m-au tras în umbră, ah și noaptea-i prea scurtă.
Când am bătut cu pumnul, crezând că fac revoluție,
Mi-au închis ușa-n față, mi-au tăiat din ambiție.
Am fost piesă-n jocul lor, dar am ieșit din scenă,
Acum mă-ntorc cu alt plan, că placa s-a schimbat în arenă.
Cine-i rege, cine-i slugă, cine cade, cine urcă?
Înțelegeri scrise, mâini strânse, azi prieteni, mâine oase frânte.
Din istorie știu bine că mulți eroi au fost striviți
Dar când focul arde iar, Fenixu’ se ridică înainte.
M-au crezut plecat, un nume stins, doar amintiri,
Dar istoria m-a-nvățat, mor mulți pe front, puțini martiri.
Am stat deoparte, am privit cum scena se rupe,
Acum mă-ntorc în flăcări, oștirea mea e gata să lupte.
Nu-s ce-am fost, dar nici ce-ați vrut, sunt mai mult decât trecut,
Nu mai strâng mâini, doar ridic brațul când vin să rup .
Ce-ai să faci când focu’-i viu și scaunul tău se frânge,
Phoenix-ul renaște, catedra mea e plină de sânge!
