Un adevăr și o minciună versuri

Versuri omul din pod – Un adevăr și o minciună lyrics

Doar o dorință sfâșiată pe-o parte și pe cealaltă
Se întreabă strâmb, de ce lumea nu e dreaptă,
Îmi iau cana plină cu frici și o apuc direct de toartă
O așez, iar, în cămară lângă altă cană spartă
Am închis ușile iar, le-am legat cu-n fir de păr
Când nerăbdarea va tăia, îi voi sări în ajutor,
N-am pus niciun preț pe viață, parcă sunt un amator
E în camera mea cu frici al viselor abator…

Doar un cuvânt aruncat, pe un parchet negru, crăpat
O cireadă de idioți visează-n gol când,
Fricile mele, din nou, ard palid, la o flacără de aragaz
Un adevăr și o minciună, doar atât ne-a mai rămas

Ba, ba, ba, ba, ba, ba, ba, ba, ba x3

Trei strigăte de luptă, răsună dinspre munte
Din trei prăpăstii sumbre, s-aude al meu nume,
Ploaia îmi udă visele, în sine începe să tune
Sunt în camera mea cu frici și nimeni nu îmi spune,
Cănile sunt goale acum, fricile aleargă printre rafturi
Aș vrea să le văd la față, dar peste tot sunt numai aburi,
Au făcut din rafturi, ramuri, și le-au îmbrăcat în flori
Iar fricile mele sunt niște simple… Privighetori…

Doar un cuvânt aruncat, pe un parchet negru, crăpat
O cireadă de idioți visează-n gol când,
Fricile mele, din nou, ard palid, la o flacără de aragaz
Un adevăr și o minciună, doar atât ne-a mai rămas

Scris de: Andrei Șerban