Iunie ’90 versuri

Versuri Omu Gnom – Iunie ’90 lyrics

[Versuri „Iunie ’90”]

[Strofă]
Fac treișpe, paișpe în drum spre piață la Universitate
Pe treișpe, paișpe aveam examene dimineața la Universitate
Pe paișpe m-am gândit să vin mai devreme
Scenariul era să intru în atmosferă ca prunarii
De câteva săptămâni, dacă nu chiar luni, fuseseră
Manifestații anti-restanțe comuniste, că se ajunsese rău
După ce cuplul dictatorial a fost tras pe dreapta
Cu sângele pe mâini mi s-a semnat pedeapsa
Revoluția și-a văzut o parte din mesaj mort
Liftul Proclamației de la Timișoara nu a oprit la etajul opt
Mulți au fost și sunt repetenți de neam
Și pentru oameni simpli frica te face dependent de teamă
De aici și susținerea inconștientă a unui rău
O poți face chiar și împotriva binelui tău
Ieri a fost ciudat, mașini incendiate, poliție
La televizor se spune că autorii ar fi golani și tre’ luată imediat o poziție
De la metrou fac stânga spre Rosetti
Aveam o servietă cu un pachet și o sticlă de ceai, în caz că mi-era sete
Am ieșit altfel decât de obicei, nu știu exact de ce
Poate că voiam să văd ce se întâmplase ieri sau ceva de gen
În fine, când am ieșit din pasaj, am fost surprins
Să văd un om întins care era lovit în dinți
Dau să fug spre el, când deodată sunt în genunchi
Cu durere de cap mată și sângerând
Lângă mine, un bătrân, știu că am rămas fixat, ce alb are părul
Era lovit de tipi cu bastoane și mâhniți parcă știe el clar adevărul
Mă uit spre dreapta și rămân bou
Pare o hoardă de sălbatici venind spre pământ nou
Un pumn mă dă pe spate ca o piesă de șah
Îmi zic că dacă aș fi dat eu, sigur aș fi șters-o deja
Da’, se pare că ăștia au ceva boală pe mine
Par îmbrăcați toți la fel și cu caschete d-alea de mineri
Bolnavi de furie, mă iau la bocanci ca șiret
Servesc lovituri și vor țipete ca șireturi
Se opresc pentru o secundă și e de ajuns
Să respir, sau măcar să încerc să respir un pic, Doamne, la ce s-a ajuns
Prind cu coada ochiului
Cum niște doamne ce par ieșite în fața blocului, țipă de mama focului
Arată spre mine, spun că-s trădător ordinar:
„Uite, are ochelari și servietă de intelectual”
Mai primesc ceva bucăți, mă ridică de creștet, aud
Cum vorbesc că mă duc ei să primesc ce caut
Cei care-și dau check-out la intern, intră de frică la loc
În timp ce eu sunt târât de bastonați spre ceva clică de-a lor
Până să ajung, am primit cât să nu pot duce
Plin de sânge mă fac una cu asfaltul ce părea ușor dulce
Îmi ridic privirea, o doamnă în rochie albastră
Era bătută cu naturalețea cu care uzi o plantă de la fereastră
M-au târât o sută de metri, cred
O fi crezut că-s mort, eu fiind inert
Pare cel mai prost vis, dar am scăpat cu viață
Dar de cei care i-au trimis, nu știu dacă scăpăm cât suntem în viață