Nicio lacrimă versuri

Versuri Ombladon – Nicio lacrimă lyrics

Trezește-te, ridică-te, încet, respiră
Du-te la muncă, muncește doișpe ore, transpiră
E o lume senilă, prea plină de oameni ca tine
Care ar face orice pentru putere – păi atunci, tregeți de fiare
Mi se pare mie sau chiar seamănă a comedie?
Când totul e lipsit de orice fel de strategie
Ca-n pușcărie, nimic nu mă mai sperie și mor
Am dinții strânși, privirea rece, pentru că aveți sufletul gol
Nu mai există sentimente, ci doar false zâmbete și cântece
Nu mai există oameni, ci doar diavoli în pântece
Nu există regrete, decât pietenații analfabete
Nu mai există cornete, decât berete, lunete și baionete
Prea mici într-o lume mare suntem, prea multe vrem
Și nu putem s-avem, degeaba ne ferim, cu mâna întinsă tot cerșim
Ce văd, ce simt, tot ce ating mă umple de venin
Și mă doboară ca un robinet luat în dinți, în plin

Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”
Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”

Trăiește, dacă poți, lipsit de speranțe
E riscant, ca o ruletă rusească jucată cu șase gloanțe
Mi se taie respirația, încep să obosesc
Să vă vorbesc despre ce văd în jurul meu, mai bine orbesc
Diferențele sociale, materiale creează antipatie
Nu-i nici măcar un pas în viață de la extaz la agonie
Ne pierdem într-un ocean plin de rechini și fierbem
Oricum, în lupta noastră cu destinul, pierdem
Îți întră în oase teama și, fără să-ți dai seama, devii
La fel ca ceilalți oameni, fără suflet, încă vii
Călcați în picioare ca niște animale, frumosul
Și transformați totul în ploaie, declanșând atâtea războaie
Se întunecă totul, vine potopul, dar nu mă sperie
Am văzut atâtea războaie, victime, 11 septembrie
Închid ochii, nu-mi curg lacrimi – ce-ar mai fi de spus?
Când tot noi, oameni fără suflet, L-am crucificat pe Iisus

Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”
Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”
Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”
Privesc în urma mea, văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-L întreb: „Oare nu vezi ce văd și eu?”