Fără țară versuri

Versuri Octavian Goga – Fără țară lyrics

Eu sunt un om fără de tară
Un strop de foc purtat de vânt
Un rob răzlet scăpat din fiară
Cel mai sărac de pe pământ
Eu sunt un mag de lege nouă
Un biet nebun orbit de-o stea
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din tara mea

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas

Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal
Sunt tipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal
Sunt solul dragostei și-al urii
Un visător de biruinti
Ce port blesteme-n cerul gurii
Drept moștenire din părinti

Eu m-am desprins dintre morminte
Din cripte umede și reci
De unde-aducerile-aminte
tin straje unui gând de veci
Și cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în frati
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea mortilor uitati

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineata mea de ieri
Cum cântul meu se înfășoară
În giulgiul veșnicei tăceri
Și printre voi îmi duc povara
Stropit de râs și de noroi
Căci vai de cine-și pierde tara
Ca să și-o ceară de la voi