Marea ca o poezie versuri

Versuri Nina Cassian – Marea ca o poezie lyrics

Mereu îmi spun în toamnă ar trebui să vin
pe aceste meleaguri, când păsările pleacă
de la serbare, când nimic nu mai e în toi
și dulcea încetinire a naturii prevestește
acordul iernii vertical și sobru

și mereu vin aici în vară, în plină sărbătoare
a vegetației, sub ochii curioși ai florilor
flori cu gene, flori cu buze, flori sărutări
lângă grâul exploziv aspru și mângâios
sub soarele total generos
și necruțător, în goana luminii
lumină trează și atot văzătoare

Toamna, îmi spun, toamna trebuie să vin aici
sub cerul de cenușă umedă
Ciulinii sălbaticii își sting culorile înșelătoare
și își demască sterilitatea
cerul întunecos oprește asaltul luminii
iar singurătatea nu e decât camera de developare
a tot ceea ce am trăit în pestrița vară

Toamna să vin aici când și singurătățile
se caută între ele, ar trebui să vin aici
toamna, dar un refuz al retragerii
mă catapultează mereu și mereu în vară,
Vara când nu te poți ascunde nici în haine
nici în odăi nici în meditație
când mulțimea ispititoare te absoarbe
Când apar ciudate artificii animale și plante inventate
Când construiești făpturi din tot ce vezi în jurul tău
și alergi în jurul născociri tale și așezi un cap

Alergi totuși toamna mereu
îmi spun în toamnă ar trebui să vin
aici să parcurg malul părăsit dârele de apă
subțire poate că peștii caută la ora asta
un mediu mai tandru, rănile arșiței se vindecă
sub pansamente de vânt alinător
Ah, apa și plaja pustie s-o gust gândind
la toamnă și la nobila ei fertilitate
3:20
Păsările reale s-au dus, dar au rămas
ciudatele păsări care au ciugulit fără
să le fărâme boabele de grâu
păsările ciudate ca de pe alte planete,
dar aparținând atât de mult pământului nostru
și recoltelor lui și mereu vin în vară în toiul
toiul, culegerea roadelor pământului e în toi

și în toi e și vacanța și în toi e și culoarea de aur
și e o imensitate de aur în aer liber
un unic ecran al dărniciei și al hărniciei
și privirea noastră trebuie și ea să fie harnică și darnică
spre a putea cuprinde această imensitate aur

Aur, miere de aur pe câmp și pe nisipul fierbinte
înfiorat de mângâierea lichidă
legendele toamnei și ale verii se întâlnesc uneori
și nu poate lipsi decuparea romantică a călărețului
pe coala pustie a cerului, trecerea lui e mândră
chiar dacă nu poartă zale, lunga lui trecere
poate fi din vară spre toamnă
sau de la aproape către departe