Încă o poveste versuri

Versuri Nimeni Altu’ – Încă o poveste lyrics

[Strofă]
A venit toamna, suntem în septembrie ’99
S-a întunecat de mult afară și-a-nceput să plouă
E vineri seara, știi și tu, e plină scara
De bagabonți ce vor s-alunge plictiseala
Unul aprinde țigara și toți se strâng în cerc
Se arde încet, din când în când, cineva spune „ține-n piept”
E printre ei un puști, care n-a pus bani
E clasa a 9-a la liceu, are vreo 15 ani
Venise de la școală
Dar a mai stat și el în scară
Să fie la fel
Ca ceilalți băieți de cartier
Fumase heroină, da’ nu-l interesa
Părea un simplu drog atunci, mai mult de-atât nici că știa
S-a dus acasă și s-a comportat ciudat
A doua zi, la masă a vomitat tot ce-a mâncat
Părinții nu s-au prins, crezând că s-a îmbătat
Când el, de fapt, venise pentru prima dată acasă spart
A continuat, și a doua zi la fel
Bucuros de noul anturaj din cartier
A trecut o lună, au trecut două, trei
Dar într-o zi, nici unul dintre ei n-a mai produs lei
Știa, venise rândul lui să facă ceva
Combinații, cumva, sau să dea măcar impresia
Și cum avea alocația, pe ultimele luni
Pentru dava, le-ajungea, câteva zile banii au fost destui
Băieții lui, atunci, l-au îmbrățișat
Iar cel mai șmecher dintre ei i-a zis: „Fratele meu, tu ești băiat!
Să moară mama, dacă se ia cineva de tine
Să vii la mine, nu mi-e frică de nimeni, știi bine!”
Și de-atunci, puștiul nu știu cum de s-a schimbat așa
Tot timpul înjura, și-o luase grav pe dava
Dar nu credea, zicea „Gata! Știi tu cum e viața mea?
„Frate, nu te mai băga, vezi-ți de treaba ta!”
Acum umbla, prin farmacii, să-și ia seringă
Fiindcă plăcerea la țigară începuse să se stingă
Ceilalți copii îl știau de frică, și deja
Puștiul se mândrea cu cine stătea, și cu ce făcea
Începuse și el să-nvețe cum să facă bani
Și-și luase arfe, de când o ardea printre golani
Se șmecherise p-afară, și chiulea de la școală
Avea tupeu s-o dea cu toți în smardoială
A fost zmeu, cam un an de zile
Avea intrare la toți traficanții din cartier, și era bine
Dar acum avea răuri, nu mai era la fel
Și pe cel mai șmecher, l-a prins garda, cu marfă la el
Părinții lui știau, dar n-aveau ce să-i facă
L-au băgat la Bălăceanca, poate așa o să-i treacă
Dar când a ieșit, bineînțeles c-a tras din prima
Stătea spart pe gard, zicând „Doamne, ce-mi place heroina!”
Își ascundea în ghenă fiola, seara, și-o seringă
Dar, fără să știe, luase de mult hepatită
Și cu ficatu’ varză, continuă să tragă
Îl vedeam mereu cu țigări la bucată, și o sticlă cu apă
Stătea singur pe gard, brigada s-a spart
Când și-a dat gherlă, și-a vrut să-și facă mai mult, că nu l-a luat
S-au certat, s-au bătut, se-njurau când se întâlneau
Își mai vorbeau frumos, doar atunci când se combinau
Și puștiul fura din casă acum, vânduse aproape tot
Ta-su’ era bolnav, mă-sa nu mai muncea deloc
Era 2003, se lăsase de școală
Și se gândea să vândă marfă, sau să plece din țară
Stătea p-afară, făcându-și planuri, care s-au destrămat
Într-o zi banală, când totul s-a terminat
A plecat să-și ia dava, de la altcineva
Auzise c-a rupt norma marfa, dar nu prea credea
Din două bile, 15 unități, dar cremă
Și-a stat câteva ore, până și-a găsit o venă
După ce și-a făcut, a închis ochii și-a căzut
A făcut spume, și-atât! Acum, e pa, pierdut, kaput!
L-au găsit vecinii, l-au îngropat părinții
Înjurând și blestemând soarta lui și sfinții
Iar în cartier, oricare-ar fi el, e la fel
Încă unul mort, curând o să uite de el

[Refren]
Această este încă o poveste
Despre un copil ce nu mai este
Peste el s-a pus demult pământ, iar la mormânt
Nu vine nimeni, și tovarășii lui nu-l mai plâng
Această este încă o poveste
Despre un copil ce nu mai este
Peste el s-a pus demult pământ, iar la mormânt
Nu vine nimeni, și tovarășii lui nu-l mai plâng