Ţiparul versuri

Versuri Nicu Alifantis – Ţiparul lyrics

Trăia în iazul acela un ţipar
Mare cât un vapor, aproape legendar,
Dar, pe cât de lung şi din ce în ce mai gros
Îi era trupul cel lunecos,
Pe-atât îi era capul de redus:
Ca un bob de strugure atârnând în sus
Şi tot precum la acel bob,
I se străvedeau papile, apeducte, lobi
Şi încă nenumărate, nenumărate formaţiuni nervoase
Multicolore multicolore şi sclipicioase
Atât de multe că nu o dată
Eram cuprinşi de pizmă nedeterminată.

Poate de aceea, poate dintr-un alt îndemn teluric
Ne-am propus să-i topim capul în acid sulfuric.
Acum, lui îi plăcea tare mult să ne privească
Din iaz, cu ochii săi uleioşi ca de broască,
Iar noi îl mângâiam şi-l iubeam chiar…
Ai adus acidul fumant într-un mojar
Portocaliu. Erai atât de drăgăstoasă
În rochia ta neagră, de mătasă.
Erai atât de drăgăstoasă
În rochia ta neagră, de mătasă.
Că nici n-a bănuit, o, nici n-a bănuit
Când i-ai înfipt capul sferic în acid.
O, cum s-a ridicat imensul trup de ţipar
Nefolositor acum, da, şi perpendicular
Şi-a-nceput să se prăvale – oho!
Iar noi alergam care-ncotro
Căutând scăpare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Iar el, fulgerând rece din solzii de faianţă,
A căzut la trei centimetri distanţă…. distanţă… distanţă…

Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare
Până când ne-am oprit într-o îmbrăţişare