Spre Tine, cel în veci statornic versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Spre Tine, cel în veci statornic lyrics

Spre tine cel în veci statornic
Când toate nu-s decât ruini
Spre tine-mi târâi slava crucii
Cu nimbul urmelor de spini
Sfințenia-ți mă înfioară
Când tac spre tine-ngenuncheat
Și-orice cuvânt mi-l simt nevolnic
Ne’ncăpător și vinovat

Nu-ți cer isus decât lumina
Liniștitoarelor tăceri
A zării cât eternitatea
Nemărginită nicăieri
Și-ți cer ca-n veci să nu mă-nfrângă
Ne-ncrederea în tot ce-ai spus
Nici să-mi vând cugetul pe daruri
Nici câte sunt pe câte nu-s

Nici în străinele pământuri
Să-ntind a mele rădăcini
Nici să ridic în soare praful
Nici să mai râd spre ochi străini
Nici jarul sfânt să nu-l împrăștiu
Când dăruiesc căldura lui
Nici numai gura mea să spună
Ce numa-n faptă pot să spui

Spre tine cel în veci statornic
Când toate-s umbre și ruini
Pe-un strop de mir de tine vrednic
Topesc întregile-mi grădini