Patima limbii versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Patima limbii lyrics

Patima limbii duce la surzire
Duce la orbire
Duce la slăbire
Glasul luminii nu-l mai auzi

Pune doamne-o strajă
Sfântă gurii mele
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele
Ci-adevărul sfânt
Din al tău cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ

Patima limbii duce la șchiopare
Duce la-ntinare
Duce la uitare
Calea iubirii n-o mai cunoști

Pune doamne-o strajă
Sfântă gurii mele
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele
Ci-adevărul sfânt
Din al tău cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ

Patima limbii duce la durere
Duce-n mări de fiere
Stoarce-orice putere
Cerul vieții nu-l mai ajungi

Pune doamne-o strajă
Sfântă gurii mele
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele
Ci-adevărul sfânt
Din al tău cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ

Frânge-ți pornirea limbii-n orice clipă
Să nu faci risipă
Nu rosti în pripă
Gânduri născute-n inima ta

Pune doamne-o strajă
Sfântă gurii mele
Ca să nu-mi rostească
Gândurile rele
Ci-adevărul sfânt
Din al tău cuvânt
Pururi să-l rostească
Pe pământ