Mulțimea Te-nconjoară versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Mulțimea Te-nconjoară lyrics

Mulțimea te-nconjoară isuse ne’ncetat
Privirea ție-e dorită cuvântul ți-e căutat
Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving
Veșmântul și veșmântul mă tem să ți-l ating

Te-nconjură mulțimea și cei iubiți ai tăi
Și când te urci spre munte și când cobori spre văi
Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu
Veșmântul doar veșmântul să ți-l ating și eu

O nu sunt vrednic doamne! Dar câte fărdelegi
Și câtă neputință ți-aș cere să-mi deslegi!
Cum să-mi ating de tine amarul meu ascuns
Privirea chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns

Eu cred că tu-mi știi taina și teama din afund
Și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund
Vezi chiar veșmântul doamne cum să-ți ating mă tem
Privirea doar privirea departe stând ți-o chem

Departe stând isuse de cei ce te-mbulzesc
Spre tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc
Aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i deajuns
Seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns