Două stânci versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Două stânci lyrics

Două stânci pe marea lumii
Tot mai greu mă amenintă
Vor corabia vieții
S-o scufunde-n neființă

Cu mii colțuri vârf de suliți
Ascuțite stau la pândă
S-o străpungă-n locu-n care
E mai slabă și plăpândă

Și cu grab-apoi s-o-nece-n
Valuri negre otrăvite
Să nu mai ajungă-n portul
Harurilor strălucite

Una-i stânca necredinței
Cu înfätișare hâdă
Pare moartea-ntruchipată
Ce de oameni stă să râdă

Din durerea lor își face
Pricină de bucurie
Și din morți și-adună zilnic
Hrana ei de temelie

Alta e credința falsã
Stâncă mai ucigătoare
Ce pe chipu-i de-ntuneric
Poartă haină lucitoare

Pare înger de lumină
Cu privirea ei te fură
Să te tragă-n ghiara morți
Căci e diavolul-n făptură

Câte suflete curate
Au fost înecate-n valuri
Căci înselătoarea-i formă
Pare salvatoare maluri

Dă corăbiei vieții
Doamne cârma luminată
A credintei ce lucrează
În iubirea-nfläcărată

Duhul sfânt mi-o cârmuiască
Prin furtuni pe mări adânce
Să nu mi-o scufunde-n valuri
Lucifericele stânce

Și s-ajungă-n portul păci
Din slăvita-mpărăjie
Unde nu-s dureri nici lupte
Ci odihnă pe vecie