Cântarea lui Ezechia (Isaia 38.9-20) Partea XII versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Cântarea lui Ezechia (Isaia 38.9-20) Partea XII lyrics

În anii cei mai buni ai vieții
Ziceam că trebuie să mor
Că trebuie să merg în noaptea
Și-n locuința morților

Ziceam că-s pedepsit de domnul
Să-mi pierd toți anii ce-i mai am
Că nu voi mai vedea pe domnul
În lumea celor vii ziceam

Că nu voi mai vedea pe nimeni
Și că-ntre morți voi fi ca mort
Că locuința mea-i luată
Și dusă cum e dus un cort

Tăiat simt firul vieții mele
Precum îl taie-un țesător
Ce m-ar tăia din țesătura-i
Și până-n seară am să mor

Strigat-am până dimineața
Cum ar striga un leu zdrobit
Îmi sunt zdrobite-a mele oase
O până-n seară sunt sfârșit

Și suspinam ca rândunica
Plângeam ca un cocor stingher
Gemeam cum geme porumbița
Cu ochi topiți privind spre cer

Cu ochi topiți privind spre ceruri
Chemând pe domnul m-am rugat
O doamne-s în necaz ajută-mi
O ce să spun? M-a ascultat