Când inima odată versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Când inima odată lyrics

Când inima odată de cer îmi va fi plină
În ceasu-acela mare și binecuvântat
Să vie peste mine o rază de lumină
Și sufletul la tatăl să urce împăcat

De mi-or săpa o groapă și mi-or înfinge-o cruce
De m-or zvârli în flăcări ori sub un dâmb stingher
Cenușă rece-n urnă ori țărnă sub uluce
Tot una-mi vor fi toate cand voi privi din cer

Peste câmpii și codri va trece iarăși luna
Veți asculta izvorul și aripa de vânt
Iar eu în zări de taină voi fi întotdeauna
Cu cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ

Uitarea nu mi-e dragă dar nici nu mă-nspăimântă
Că nu visez cunună în lumea de păcat
Dar voi primi-n vecie prietenia sfantă
A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat

Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne
Ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus
Dar slava lumii trece cum frunza-n lut se-așterne
Și va rămâne veșnic iubirea lui isus