Când ajungi să-ţi fii tu însuţi o povară versuri

Versuri Nicolae Moldoveanu – Când ajungi să-ţi fii tu însuţi o povară lyrics

Când ajungi să-ți fii tu însuți o povară
Când puteri de ne-nțeles te-apasă greu
Când pe crengi sunt numai flori de primăvară
Iar în tine frunze moarte cad mereu
Când spre tainice urzeli ce se destramă
Rătăcești ca un pescar de amăgiri
N-auzi tu un glas de frate ce te cheamă
N-auzi tu suspinul veșnicei iubiri

Întoarce-te la domnul așa cum ești
Cu zdrențe-n suflet și poveri
Întoarce-te la domnul un cuget nou
Și-o altă inimă să-i ceri
Întoarce-te la domnul la pieptul lui
Să înțelegi cât te-a iubit
Pe rănile eterne vei plânge fericit
Întoarce-te la domnul copil regăsit

Ca-ntr-un joc legându-ți ochii cu năframa
Tu alergi să prinzi minciuna unui vis
Dar oprește-te prietene ia seama
Pașii tăi se-ndreaptă-n goană spre abis
În zadar pândești năluca fericirii
În zadar apuci cu pumnii amândoi
Vei plăti din nou tribut dezamăgirii
Obosit cu ochii plânși cu pumnii goi