Prietenia versuri

Versuri Nicolae Labiș – Prietenia lyrics

Zilele fug peste munți, peste case,
Sclipindu-și pulpele lor luminoase.
Zilele fug lepădând în neștire
Nevăzutele timpului trainice fire.
Și-n plasa aceasta de aur subțire
Ne leagă-ntre noi și ne poartă zburând,
De nici nu mai știm până când și de când.

Cerul curat, munții curați,
Râul ca lacrimă lunecă-n unde.
Noi împreună, alături, ca frați,
Farmecul lumii trudim a-l pătrunde.
Soarele-acesta ne-ncântă la fel,
Ochii la fel ni se îndreaptă spre el,
Murmurul brazilor lângă colibă
Ne-nvăluiește deopotrivă.
Vântul, același, prin plete ne trece
Și ne-nfioară cu palma lui rece.

Ne zguduie-n hohote mari bucurii,
Viața în juru-ne-și joacă furtuna.
Când ne topim în noian de copii,
Noi știm unde suntem, de parcă-am fi una.
Tristețile noastre acum sunt mai rare,
Întâmplătoarele noastre dureri
Trec precum trec la izvoare de sare
Iuți căprioare în caldele seri.

Cerul e-o boltă ce străjuie, bună,
Prietenia ce-n noi s-a săpat.
Când încercăm să-i aflăm începutul,
Sună ecoul adânc, depărtat.