Ciutura versuri
Nicolae Labis
4 vizualizari
Versuri Nicolae Labiș – Ciutura lyrics
Un om în miezul zilei se razimă-n țapină,
Cu fața încordată, îngândurat puțin.
Își șterge de pe frunte sudoarea de lumină
Și-i fumegă în spate cămașa lui de in.
Din ciutura-nghețată el soarbe-o-nghițitură,
Apoi și-ndreaptă pașii către păduri, tăcut.
Și ciutura păstrează sărutul lui pe gură
Precum, sfioasă, fata, întâiul ei sărut.
