Blestemul versuri

Versuri Nicolae Labis – Blestemul lyrics

Nicicând durerea-n timp nu se îngroapă
La Mărășești sub ploaia ca un plâns
În șanțul plin cu sânge și cu apă
Bunicul meu privirile și-a stins
Vestit-au surda-i trecere în moarte
Obuzele nemțești cu foc păgân
Și foc păgân și schije iuți și sparte
I-au înfundat obuzele-n plămân

Pe câmpul Turzii pârjolit de sete
Reînverzit de trupuri de soldați
Lăsat-a tata-n sunet de trompetă
Puterea bărbătească-a unui braț
Eu n-am să uit scrisoarea lui vreodată
Parcă și-acum în palme o mai strâng
Scrisoarea lui cu slova tremurată
Ce-a scris-o în spital cu brațul stâng

Sânge la fel cu sângele ce bate
În tâmpla mea pe câmp de luptă-a curs
A curs prin brațul zdrențuit al tatii
Prin inima bunicului a curs
Și-a fumegat apoi sub bolți de zare
Fum alb bogat cu pâlpâit contur
Ce s-a-mpletit pe cer cu fumul mare
Zbucnit din Maidanek și Oradour

Amanți ai morții cunoscut vi-i vouă
Că tata are înc-un braț întreg
Că tefere mi-s mâinile-amândouă
Și gândurile mele înțeleg
Vi-i cunoscut – Germania mai are
Destui copii născuți spre a trăi
Doriți distrugerea îngrozitoare
Pământu-n plâns și-n scrum a-l potopi

Eu vă blestem în numele durerii
Ce-a ros în noi cu asprii ei acizi
Va pălmuiască mânecile goale
Zbătute-n vânt a mii de invalizi
Bucatele vă sângereze-n gură
Și groaza să vă ciocănească-n uși
Să vă frământe visele cu ură
Scheletele flăcăilor răpuși

Eu vă blestem în numele vieții
Pe care-o ducem demni și îndârjiți
Să nu puteți urî să nu iubiți
Să nu puteți să râdeți nici să plângeți
Să n-aveți noapte și nici zi cu soare
Să n-auziți nici să rostiți cuvânt
Să duceți traiul pulberii hoinare
Și-al nourilor fugăriți de vânt

Când peste nepăsarea gropii voastre
Uitarea-și va așterne sur zăbun
Abia atunci au să se ostoiască
Mâniile blestemului ce-l spun