Când pleacă toamna versuri

Versuri Nichita Stănescu – Când pleacă toamna lyrics

Când pleacă toamna
păsările migratoare cu trupul aripat înapoia
gâturilor lungi cu chip și plisc,
de parcă cerul tot mi se despoaie
tăiat de obeliscul obelisc de după obelisc,
și-mi pare rău de mine însumi
că mă lasă aceste păsări unghiulare
și iar mă simt făr’ de mireasă,
pustiu sub cerul în stelare
aș prinde de-aș putea vreuna ca să-i înnod
tot gâtul cu-n nod să zboare înnodată
cu ochii mei cei triști care-o mai văd ultima dată
să zboare ea cu gândul meu rămas
și înrădăcinat de-a pururi…