Ars poetica versuri

Versuri Nichita Stanescu – Ars poetica lyrics

Îmi învățam cuvintele să iubească
Le arătam inima
Și nu mă lăsam până când silabele lor
Nu începeau să bată

Le arătam arborii
Și pe cele care nu vroiau să foșnească
Le spânzuram fără milă de ramuri

Până la urmă cuvintele
Au trebuit să semene cu mine
Și cu lumea

Apoi
M-am luat pe mine însumi
M-am sprijinit de cele două maluri
Ale fluviului
Ca să le-arăt un pod
Între cornul taurului și iarba
Între stelele negre ale luminii și pământ
Între tâmpla femeii și tâmpla bărbatului
Lăsând cuvintele să circule peste mine
Ca niște automobile de curse ca niște trenuri electrice
Numai s-ajungă mai iute la destinație
Numai ca să le-nvăț cum se transportă lumea
De la ea însăși
La ea însăși