A mea versuri

Versuri Nichita Stanescu – A mea lyrics

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă
În lipsa mea ea se gândește numai la mine
Ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
Dintre roabele sublime

Ei i se face rău de singurătate
Ea stă şi spală tot timpul podeaua
Până o face de paisprezece carate
Şi tocmai să calce pe dânsa licheaua

Ea spală zidul casei cu mâna ei
Şi atârnă pe dânsul tablouri
Ca să se bucure derbedeul e-hei
Căzut de la uşă-n ecouri

Ea îşi aşteaptă bărbatul bețiv
Ca să-i vină acasă
Şi degetele albe şi le mişcă lasciv
Pentru ceafa lui cea frumoasă

Pregătindu-i-le de dezbătat
Ea ține în boluri şi zeamă acră
Părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
Să nu greşească bărbatul niciodată
Drumul predestinat