Cunoașterea tăcută versuri

Versuri Negura Bunget – Cunoașterea tăcută lyrics

Atîrna cerul de sus pămîntul
De sub rădăcini agățat de glie
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Și prinde-n colț de cer văzduhul

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut
Descătușat e ne-vorbitul dăscălit
Departe de tot
Acolo unde înțelepții se așează
La veacul de somn

În urmă și-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea
Departe de tot
Acolo unde toate gîndurile mor

Să lăsăm cuvîntul să doarmă
Lipsind de vorbe mută-i mintea
Senină-i fruntea

Gînduri curg și acoperă lumea
Ghem de fire înnodate
Se în-coardă și a-coardă
În tot ce-i fals și nu vibrează

Cînd făcutul nefăcut
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut și-a petrecut
Prin făr’ de loc
În făr’ de vreme

Ochii încețoșați și tulburi
De-o mare de semne
Ce-n van presară înfățișare
Înecînd privirea
Și-nrobind vederea
De a sa lucire

Să lăsăm cuvînt să doarmă
Oblojindu-și lumea-i surdă
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit și tăinuit
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte