O, tu, frumoasă damă albă versuri

Versuri Mihai Eminescu – O, tu, frumoasă damă albă lyrics

O tu frumoasă damă albă
Crăiasă blondă din povești
Nu mă privi căci ochii-n lacrimi
Mi-arată cât de scumpă-mi ești

Și niciodat’ n-aș fi voit-o
Această taină tu s-o știi
La ce să râzi în al tău suflet
De ani-mi negri și pustii

La ce să știi că de-a pururi
Năzare-n ochi-mi fața ta
Pierdută vecinic pentru mine
Oh nu-mi răpi averea ta

Un Dumnezeu al vieții mele
Văd umbra ta în orice loc
Și de clipirea lungii gene
Atârnă viață și noroc

Tot ce mi-a fost mai drag în lume
Închis-au ochii muritori
Dar tu menit-a mea să nu fii
În orice clipă tu îmi mori

Și-atunci ca pe-o iubită stinsă
Icoana dulce ți-o desmierd
Pân’ ce învie-aievea-n suflet
Spre a simți că iar o pierd

Și cu durerea-mi voluptoasă
Eu mă îngân necontenit
Și mă topesc făr’ de speranță
Știind iubind că sunt iubit

Și totuși numai cât durere
Pustiu și umbră mi-ai adus
De mult eu ți-o spuneam copilă
Dar cum iubesc mai e de spus