În lumina albăstrie versuri

Versuri Mihai Eminescu – În lumina albăstrie lyrics

În lumina albăstrie unei lampe atârnătoare
Stă în rochie de noapte o femeie-ncântătoare
Şi se uită în oglindă, şi zâmbind şopteşte-n taină,
Iară Cupidon, vicleanul, îi descinge a ei haină.
De pe umeri de zăpadă el să lunece o face,
Părul luciu despleteşte şi îl mângâie în pace.
Şi când ea se-ntinde leneş jumătate acoperită,
De-a lui ochi discret şi dulce e dorită şi privită
Şi când genele-i se-mpreun, lângă ea se furişază
Capul lui bălai şi tânăr între sâni-i îl aşază.
O sărută şi în somnu-i ea îl strânge-ncet la piept,
Numai ochiul lui cel galiş de frumseţa-i e deştept.
Ah un singur dar el are, el n-o spune nimănui.
Cine n-ar dori în lume ca să fie-n locul lui?