Cu recea nepăsare tu sufletu-mi aduci versuri

Versuri Mihai Eminescu – Cu recea nepăsare tu sufletu-mi aduci lyrics

Cu recea nepăsare tu sufletu-mi aduci
Pe cele două brațe întinse-a sfinte-i cruci
Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi
Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi
Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist
O marmură aibi milă de sufletul meu trist

Îmi pare că frumoasă cobori din piedestal
Iar haina se lipește și părul cade val
Au crede-voi vederi-mi Tu ești în adevăr
De treci cu mâna albă prin vițele de păr
Dacă visez te-ndură privește-n ochi-mi drept
O marmură aibi milă să nu mă mai deștept

Aș vrea cu-a mele lacrămi picioarele să-ți scald
Să mor de-nfiorarea din ochiul tău cel cald
Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt
Înamorat de amoru-mi eu să devin pământ
Să mor de frumusețea cu care lin te pleci
O marmură aibi milă de stingerea-mi de veci

Dar cine ești tu oare cu ochii să mă minți
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinți
De-amor fără de margini de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăiri
De ce cu arătarea-ți îngreui al meu gând
Cu farmecele tale în visu-mi străbătând

De ce E iarăși umbra iubirii cei de veci
Ce trece cu întreaga-i putere pe când treci
Căci este iar amorul atât de blând și trist
Parc-ar purta în sânu-i durerile lui Crist
Oriunde fug a sale priviri tot mă ajung
Din cadrul vieții mele nu pot să te alung