Când de-osteneală geana-abia se ţine versuri

Versuri Mihai Eminescu – Când de-osteneală geana-abia se ţine lyrics

Când de-osteneală geana-abia se ține
A mele gânduri te-nsoțesc ca sclavii
Și prins de setea unei dulci evlavii
Drumeț se face sufletul din mine

Și cum prin friguri aiuresc bolnavii
Pin întuneric te privesc pe tine
Și-a tale lacrimi de zâmbiri îs pline
Căci ca un înger trist și blond așa vii

Și mâna-ntind să simt dac-adevăru-i
Că tu te-arăți iubită dulce fată
Că eu te văd cum te văd ochi-oricărui

Tu arătare blândă luminată
Tu nopții negre frumuseță-i dărui
Răpindu-i minții mele odihna toată