Când crivățul cu iarna versuri

Versuri Mihai Eminescu – Când crivățul cu iarna lyrics

Când însuși glasul gândurilor tace
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem chemarea-mi asculta-vei
Din neguri reci plutind te vei desface

Puterea nopții blând însenina-vei
Cu ochii mari și purtători de pace
Răsai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind – ca-n vis așa vii

Cobori încet aproape mai aproape
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față
A ta iubire c-un suspin arat-o

Cu geana ta m-atinge pe pleoape
Să simt fiorii strângerii în brațe
Pe veci pierduto vecinic adorato