Șoferul Amintirilor versuri

Versuri Mihaela Dubinski & Filippo Bartoccioni – Șoferul Amintirilor lyrics

Roțile se-nvârt, drumul e un șarpe,
Priviri pierdute, mâini crăpate,
Vocile șoptite, visuri frânte,
Eu conduc, fără odihnă, fără răgaz.

Mâini ce strâng valize grele,
Ochii caută stele, dar pierd cărările.
Unii și-au lăsat copiii acasă,
Alții soții, părinții, în dorul ce-i apasă.
În pachete sunt frânturi din viață,
Arome de casă, amintiri ce-ngheață.
Eu le duc tăcut prin noapte,
Dintr-o țară rece într-o țară caldă, departe.

Distanța-i un fir subțire ce strânge și taie,
Transformă iubirea în dor și ploaie.

Kilometri, kilometri, kilometri fără sfârșit,
Ochii călătoresc, mâinile se strâng,
În autobuzul vieților ce cad și se-nfruntă.
Unde mergi? Unde te-ntorci?
Eu sunt doar șoferul, dar port al tău noroc.

Monede reci în mâini tremurânde,
Un bilet plătit cu vise arse-n secunde.
Se lucrează departe, pe alte meleaguri,
Pentru case mari, goale, castele de amurg.
Oamenii trudesc, dar casele rămân pustii,
Doar praful amintirilor dansând pe podele gri.
Banii se-ntorc, ecou din străinătate,
Pentru-o baie neterminată, pentru o casă ce-ți scapă departe.

Timpul curge, dar nu poate șterge,
Drumul acesta, între dor și tăcere.

Kilometri, kilometri, kilometri peste drumuri lungi,
Ochii călătoresc, mâinile se strâng,
În autobuzul vieților ce cad și se-nfruntă.
Unde mergi? Unde te-ntorci?
Eu sunt doar șoferul, dar port al tău noroc.

În cutii sunt vise și inimi împărțite,
Tehnologii noi, dar cu emoții zdrobite.
Dar adevăratul dar e cel nespus,
Iubirea și dorul, speranța ce-a rămas.
Se construiesc palate, dar rămân goale,
Praf și umbre de vieți care par banale.
Câteodată, doar amintiri în colțuri prăfuite,
În acele case, ce stau parcă părăsite.

Kilometri, kilometri, kilometri fără sfârșit,
Ochii călătoresc, mâinile se strâng,
În autobuzul vieților ce cad și se-nfruntă.
Unde mergi? Unde te-ntorci?
Eu sunt doar șoferul, dar port al tău noroc.

Roțile încă se învârt tăcute,
Fețele se schimbă, dar poveștile-s multe.
Pe drumuri lungi, ce se pierd în zare,
Port cu mine tot ce-i în fiecare.

Roțile încă se învârt tăcute,
Fețele se schimbă, dar poveștile-s multe.
Pe drumuri lungi, ce se pierd în zare,
Port cu mine tot ce-i în fiecare.