România Mea versuri

Versuri Melia & Tiricu Ionut Tiberiu – România Mea lyrics

M—am născut sub cerul tău albastru și curat
Cu dorul pus în sânge, ca un cântec ne—ncetat
Am crescut pe drumuri mici, cu oameni buni și simpli
Cu frunza din doină și poveștile din timpuri

Și oriunde—aș merge—n lumea asta mare
Îmi port în inimă pământul, graiul, sărbătoarea

România mea, tu—mi ești casă și lumină
Ești lacrimă și zâmbet, ești mamă și grădină
Cu dor, cu munți, cu sate, cu sufletul din noi
Eu te port mereu aproape chiar când sunt departe, uneori

România mea, rămâi în inima mea vie
Ca un cântec vechi ce—n fiecare zi revine
Și oricât ar trece timpul peste noi
Nu se stinge dragostea pentru pământul tău, al meu, al tău — al amândurora, în doi

Am dansat prin sate mici, cu horă și cu vin
Și—am învățat că „acasă” nu e loc, ci tot ce simt în mine plin
Am mers prin piețe, prin orașe, prin apus
Și—n fiecare om vedeam un „bine” care nu s—a dus

Și oricât m—ar duce lumea către alt hotar
Eu mă întorc la tine ca la primul meu altar

România mea, tu—mi ești casă și lumină
Ești lacrimă și zâmbet, ești mamă și grădină
Cu dor, cu munți, cu sate, cu sufletul din noi
Eu te port mereu aproape chiar când sunt departe, uneori

Și bate vântul peste câmp
Și—mi spune șoptit că—s de—aici, oricât m—aș frânge—n drum
Că—n piața mare, sub steagul tău curat
Bate o inimă de om ce n—a uitat cine—a fost, ce—a lăsat

România mea, te port cu mine—n fiecare zi
În glas, în pași, în dorul ce nu vrea să mai plece, n—ar putea, n—ar ști
Și oricât ar trece timpul peste noi
Dragostea rămâne vie pentru pământul tău, al meu — al nostru, pentru noi