Coltul cu lumina versuri

Versuri MARTiN – Coltul cu lumina lyrics

E strada unde timpul nu te așteaptă.
Fiecare zi eima fără altă etapă.
Asfalt crăpat pe blocuri mari.
Visuri se sting ca lumina în subsoluri tari.
Unii urcă sus, alții pierd în tăcere.
Fug de realitate, dar rămân în durere.
Regula i simplă.
Lovești sau ești lovit, aici nu i noroc, doar instinctul grăbit.
Printre fum de țigări și mașini cu sirene.
Văd lumea condusă de umbre cu avere.
Cu ei ori împotriva lor, altă cale nu i.
La 12 ani nu mai ești deja un pui.
Viața de stradă e un fight fără sfârșit.
Îngerul șoptește, dar întunericul i stăpânit.
Suntem pe miză, totul e pe risc.
Strada domnește, dar visul e aprins.
Scările blocului, sala noastră mare, aici respect un metal, nu diplom în sertare.
Cartierul te educă mai câte ca o carte.
Fiecare al treilea joacă viața pe moarte.
Nu se întreabă de ce se trăiește cum.
În loc de prietenii, trăderi, căderi și scrum.
Dar avem ai noștri frați de beton pe stradă ești al tău dacă te porți cu ton.
Pria e de gheață ca moartea în zori.
Fugim după viitor, cu tălpile înflăcări și fiori.
Unii n au nimic, dar calcă drept prin foc.
Străzile bat în vene fără niciun noroc.
Fiecare cuvânt e ca glonțul în piept.
Totul i decis instant, fără plan sau concept.
Dar în adânc toți căutăm același drum.
Un loc unde lumina rupe noaptea din fund.
Piața de stradă luptă în fiecare zi.
Fiecare pas poate fi ultima clipă.
Știi, dar noi arde brutalitatea ce nu piere și mijlocul haosului e speranță.
Băi, v blocul Gem în fiecare etaj are un dosar.
Pe holuri miroase a temă și un regret coşmar.
Bătrânii te învață, nu pleca genunchii jos.
Cazi cu capul în sus, dar mor pe drumul tău frumos.
Unii fug besmetic, dar cad în beton crăpat.
Alții trag din firuri cu sufletul încordat.
Noi mușcăm din chin cu venele pline.
Strada ne rupe, dar stăm ca niște mine.
În pieptul lui copil îți strânge inima cu foc și urgie.
Când îți vede mama plângând la icoane în casa pustie, aici n ai opțiuni.
Ori lovești, ori te ștergi.
Drumul spre libe e plin de păcate și alergi.
Strada e mută, dar ține cont de sânge.
Pe cei căzuți îi duce, dar nu i pulânge.
Te învață să urci.
O rămâi istrivit.
Și prin suferințe, frate, visul e clădit.
Zidurile poartă nume scrise cu durere.
Strada nu iartă, frate, cere caractere.
Fiecare pas e luptă, nu i nimic târziu.
Greșeli enorme, frate.
Îți poate fi un sicriu.
M am născut unde cerul nu dă binecuvântării, unde luna veghează peste blocuri și coșmarul câte.
Aici fratele e singur cu ochii de speranță.
Dar în suflet mocnește o ultimă șansă.
Unii vând visul pentru un job în praf.
Unii cred că riscul e răsplată, dar e jaf.
Fiecare risc e plătită cu durere.
Asta i viața de stradă.
E crudă, băi, vere.

Avem visul în sânge și pumnii încordați.
Privim înainte cu pașii lănțuiți și grei trași.
Ca azi ridică te, nu i loc de mil aici.
Strada te învață tăcând, dar fără să te strici.
Chiar dacă drumul mușcă și pare fără sfârșit, nu ne pierdem sufletul.
Rămânem neclintiți.
Că în spatele durerii, sub praful de pe noi, se naște o lume nouă.
Din vise și război.
Vom construi din haos ceva ce n a mai fost.
cu mâinile murdare, dar cu scopul rost.
Și poate într o zi când nu vom mai fugi, copiii noștri or merge liberi fără a minți.