Crescendo versuri

Versuri Mario Mateaș – Crescendo lyrics

Stai, te rog pe loc, nu mă face să tremur
Încep din nou să mă gândesc la acele vremuri
Simt cum vine iar, simt cum mă cutremur
Ce bine că măcar fugim dup-aceleași țeluri

Și sper că auzi, ia
Că uneori mă gândesc și mă ia cu nașpa
Stau și contemplez cum mi-ar fi fost viața
Dacă nu aș fi lăsat să moară speranța
Dac-ar fi început altfel dimineața

Stau în mașină și-mi calculez toleranța
Nici nu știu unde am văzut eleganța
Nici nu știu de ce am așteptat romanța
Nu vreau să ajung să aștept ambulanța

Nu vreau să ajung să nu suport distanța
Dependența de ține e că substanța
Nici nu mai reușesc să îți simt siguranța
Nu prea se mai simte ce-ai zis că-i balanța

Am mulți oameni buni în jurul meu
Dar nimeni nu prea știe să mă scoată din clișeu
De ce totul se simte-așa de greu?
Mă uit la ei de zici c-am alergat după-un trofeu

Alerg după ce consider o piesă de muzeu
Alerg după cineva care-aleargă dup-un derbedeu
Alerg, dar simt că stau pe loc, de parc-aș sta la un ghișeu
Alerg, de parc-aș vrea să prind un capăt de curcubeu

Scris de: Mario-Mihai Mateaș