Grădina Vie versuri

Versuri MARIA – Grădina Vie lyrics

Ea era zâmbet dar zâmbet nu avea
Ea era cartea ce nimeni n—o citea
Ea era floarea ce mereu ofilea
Până într—o zi când apa ea primea

Grădina vie, tu lasă suflete
Să plece liber plângând spre limite
Nu—È›i fie teamă ca nu pășeÈ™ti greÈ™it
Tu lasă—mi mie tot ce nu te—a iubit

Ea era pata de vin de pe podea
Ea era marea în iarnă cea mai grea
Ea voia timpul dar timpul n—o plăcea
Și din gând în gând ușor îmbătrânea

Grădina vie, tu lasă suflete
Să plece liber plângând spre limite
Nu—È›i fie teamă tu nu pășeÈ™ti greÈ™it
Tu lasă—mi mie tot ce nu te—a iubit

Scris de: Mircea Petrescu / Vlad Lucan / Maria Ciobotea