Povestea puiului de cerb versuri

Versuri Maria Butaciu – Povestea puiului de cerb lyrics

A fost odata-ntr-o pădure
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de lume
În adâncimea codrului
Moşneagul nu mai vrea nimic măi
El numai moartea şi-o dorea
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea
Să fie un copil cuminte
Un suflet tânăr
C-aş vrea şi eu s-aud cum suflă
Şi-o altă viață lângă noi
Aşa oftă sărmana babă
Dar moşul nu mai vrea nimic
Ce-mi trebuie o grijă nouă
Sunt prea bătrân şi prea calic
Dar cerul s-a-ndurat de babă
Şi-un pui de cerb i-a dăruit
Un pui de cerb cu stea în frunte
Fugi din codru şi rănit
L-a sărutat pe frunte moşul
Şi cerbul mi s-a vindecat
Dar într-o zi trecând pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu cete de curteni cu arcuri
Şi cu ogarii la vânat
Dă-mi mie cerbul tău bătrâne
Că-ți dau pe el tot ce doreşti
Nu nu pot de mi-ai da pe din zori comorile împărătesti
Te duc la cutea ta moşnege
Cu baba ta vă fac boieri

Dă-mi mie cerbul tău cu stea în frunte
Şi-ți dau şi cinste şi averi
Nu-mi trebuie averi nici cinste
Sunt prea bătrân să le primesc
Dar dacă vrea să vină cerbul
Eu bucuros ți-l dăruiesc
Atunci minunea fără seamă
Şi-ntraga lume ce văzu
Văzu cum cerbul da din coarne
De parcă ar spune nu vreau nu
Să vin la curtea voastră
Deodată cerbul a grăit
Tu mă doreşti ca pe-o podoabă
Ei sufletul mi l-au voit
Tu m-ai rănit la vânătoare
Ei rănile mi-au vindecat
Şi-n onoarea curții tale
M-aş simte tare-ncatuşat
La curtea ta aş fi o fiară
O jucărie pentru toți
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoşti
Plecă pe gânduri vânătorul
Şi se gândi că nu-i deajuns
Vaşnic să fi temut şi tare
De măreția ta pătruns
Mai trebuie să ai şi-un suflet
Cinstit şi blând şi iertător
De vrei să fii iubit de oameni
Şi de podoaba codrilor