Pe lângă plopii fără soț versuri

Versuri Lorena Oltean – Pe lângă plopii fără soț lyrics

Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut
Mă cunoșteau vecinii toți
Tu nu m-ai cunoscut

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des
O lume toată-nțelegea
Tu nu m-ai înțeles

De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns
O zi din viață să-mi fi dat
O zi mi-era de-ajuns

O oră să fi fost amici
Să ne iubim cu dor
S-ascult de glasul gurii mici
O oră și să mor

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins

Ai fi trăit în veci de veci
Și rânduri de vieți
Cu ale tale brațe reci
Înmărmureai măreț

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Și plini de suferinți
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinții din părinți

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar
Că cu tristeță capul tău
Se-ntoarce în zadar

Căci azi le semeni tuturor
La umblet și la port
Și te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Și noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ