Un Minut versuri

Versuri Liviu Teodorescu – Un Minut lyrics

Rămâi cu mine! Stai așa.

Dacă n-are un minut să-ți vorbească.
Cum ar putea să aibă rând să te iubească? Tu nu te întrebi.
Tu chiar nu te întrebi.

E ora trei și perna ei e în lacrimi înecată.
Cu mâinile pe telefon, privește în gol și așteaptă.
Afară îi frig, ea învelită doar în gânduri și în tăcerea dintre
rânduri.
Stau întrebări fără răspuns.

Dacă n-are un minut să-ți vorbească.
Cum ar putea să aibă rând să te iubească? Tu nu te întrebi.
Tu chiar nu te întrebi.

El nu are un minut să te sune.
Eu stau cu tine în telefon de ore bune.
Tu nu înțelegi.
Tu chiar nu înțelegi.

Răsare soarele, se aud mașinile.
O nouă zi a început.
Își pune make-up-ul.
Își pune zâmbetul.
Dar lacrimile tot îi curg.
Afară îi frig, ea învelită doar în gânduri și în tăcerea dintre rânduri.
Stau întrebări fără răspuns.

Dacă n-are un minut să-ți vorbească.
Cum ar putea să aibă rând să te iubească? Tu nu te întrebi.
Tu chiar nu te întrebi.

El nu are un minut să te sune.
Eu stau cu tine în telefon de ore bune.
Tu nu înțelegi.
Tu chiar nu înțelegi.

Dacă n-are un minut să-ți vorbească.
Cum ar putea să aibă rând să te iubească? Tu nu te întrebi.
Tu chiar nu te întrebi.