Suspinul pribegilor versuri

Versuri Licuta Pantia – Suspinul pribegilor lyrics

De ce-aruncați în noi cu pietre
Și cu cerneală sau noroi
Suntem copii aceiași vetre
Și-avem un suflet ca și voi

Nu am plecat că ne-a fost voia
Asta o știți și voi prea bine
Ne-a-mpins necazul sau nevoia
Sau Domnul știe ce și cine

Am luat în traistă la plecare
Poze cu fiii și părinții
Și-am înălțat o rugă mare
Spre a-i avea în grijă Sfinții

Rămas-au ei plângând la poartă
Plângând plecat-am noi la drum
Și ne vedem pe an o dată
Poate de Paști sau de Crăciun

De ce ne judecați cu ură
Nu ne-nțelegeți ca pe frați
Durerea ce-un pribeag o-ndură
De ce o mai amplificați

Noi nu ne-am lepădat de țară
Nici limba noastră n-o uităm
O ie o purtăm și afară
Și obiceiul îl păstrăm

Ni-s iernile fără zăpadă
Pâinea cu lacrimi o stropim
Iar câinii n-au colaci în coadă
Muncim pe brânci ca să trăim

Nu ne mai osândiți ne-ajunge
Durerea lacrimii din geană
Opriți-vă din a străpunge
Și-a presăra sare pe rană

Nu suntem hoți nici cerșetori
Și ne purtăm în suflet glia
Suntem copii rătăcitori
Ai unei mame romania