Chrome Hearts versuri

Versuri Legea Lui Om & Duta Mugurel Alexandru – Chrome Hearts lyrics

Astai legea lui OM? Ce tare e muzica asta..
(Mugurel 222)
Vinos sa zbori cu noi.. 222

STROFA 1

Sunt un personaj negativ, vroiam sa fiu erou
Crezi ca mie nu îmi pare rău
Am medicamentele n birou
Pun geaca de piele pe tricou
De frig nu pot să mă protejez
Atitudine decât de cântăreț de jazz
Binele pe partea frontală și răul pe revers
Când e trupul provizoriu trebui să improvizez
Unu care n-o să îți aplice nicio judecată
Nu țin cu dinții de impresii miniciuna sa cadă
Născut pe timp de vară, șmecherit pe strada
Cei mai frumoși din lume, rămân fulgii de zăpadă
În praful timpului las urme marca Adidas
Da vorba mai departe Piramida Caritas
Supraponderal, da! dar mai pe românește gras
O să mă cauți ca în anii 90 pe ananas
(Aa) Mugurel e ditamai plăvan
Face lumea să ridice mâna până la tavan
Hrană pentru minte ca sendvișu ăla din ghiozdan
Fără mine nu se vede dincolo de parvan
Unii se întreabă de trecutul meu și ce făceam
Am fumat marijuana în zile care rătăceam
Am băut tărie, echivalentul la ocean
Doar ca nu am aruncat, binecuvântări pe geam
(Yee) predilecții pentru obsesii
Vin la microfon cum vine la minge Leo Messi
Frățiorii mei în jurul mesei
Împărțim aceeași inimă la fel ca siamezii
Meleagurile mele aurifere zăcăminte
E muntele care-are învățăminte de părinte
Reparu ăla care te deprimă, crede mă te minte
Dam sume fabuloase pe încălțăminte

REFREN X 2

De la atâta fericire credeam ca m-am dilit
M-am săturat de privit într-un adânc de nimic
Nu mai forța norocul fiindcă o să devină timid
Secundele sunt frimituri rupte din infinit
Păsările mecanice cu ciocuri de metal
Care nu au înțeles cum e jocul selenar
Au creierele mici limitate de chenar
N-o să lase niciodată centauri în centenar

STROFA 2

Am trăsături mai rele, am trăsături mai bune
Am un defect ca nu mă las etichetat de lume
Nu ne mai deprima și nici nu ne mai lua cu glume
Brigada mea se concentrează să producă sume
Vorbesc normal drogatii ăștia intră în paranoia
Ei parcă s-au născut din insomniile lui Goya
Au caractere alunecoase de ulei de soia
Fățărnicia îi ține separați de metanoia
Ăștia au revelații numai când fumează planta
De parcă un miracol se arată la comandă
Ziceau de rima mea ca este mult prea arogantă
Probabil, doar ca prima dată am imprimat pe bandă
Acuma știi și tu ca eu fac parte din trecutul
Care te îngropa, viitorul nu-ți mai dă sărutul
Am energie de-aia care-ți rupe conținutul
Mă rog la creatorul care modelează lutul
Fum dintr-o mașină neagră geamuri fumurii
Dacă ești un ofițer, te rog nu mă urmari
Ce-ti imaginezi, spune ce te poți gândi
Fumez cubaneze aromate în suburbii
De ceva vreme.. lumea crede ca m-am dilit
Stau mereu prin București și e o stare de spirit
Cat de se poate de simplu dar niciodată umilit
Ăștia toți sunt dependenți de sentimentul infinit
Adică lumea trăiește și nu vrea să se termine
Masina banii și luxul, le dă o stare de bine
Printre ăștia eu sunt doar compozitorul de rime
Ascultă, bagă le la cap s-am buzunarele pline
Lângă panoul electric, dădeam un off da dome
Și mi-a venit ideea asta tare cu Legea lui om
Trag tare ca un armăsar pe hipodrom
Ca un Harley Davidson, cu inimă de crom

REFREN X 2

De la atâta fericire credeam ca m-am dilit
M-am săturat de privit, într-un adânc de nimic
Nu mai forța norocul fiindcă o să devină timid
Secundele sunt frimituri rupte din infinit
Păsările mecanice cu ciocuri de metal
Care nu au înțeles cum e jocul selenar
Au creierele mici limitate de chenar
N-o să lase niciodată centauri în centenar