Maidanul versuri

Versuri Kazi Ploae & Omu Gnom – Maidanul lyrics

[Versuri „Maidanul”]

[Partea I]

[Strofa 1: Kazi Ploae]
În primul rând, sunt om prin ce nu am
Cu americani sau fără, e un adevăr trucat
La modu’, e la modă orice alergie
Văd, prin tine, ca o radiografie
Ar putea fi ceva grav
Fiindcă gândesc altruist ca un intestin perforat
Deci pariază live ca un sclav
Dragul meu, ăia nu-s fluturi în stomac, sunt viermi intestinali
Tot, două gânduri îmi vine să mor
Și când luminile se sting, nu-mi vine să dorm
Poate nu știai, însă noi formăm elita
Și din ea nu face parte nici Dorel și nici Mitică
E o problemă (Pow-pow-pow), minoră, Dumnezeul tău biblic
Nu știai? Medicamentul face boala să existe
Deci tu ești cel mai bun exemplu
De tine au avut grijă și ai tăi, și restul
Ipocrit ca Hippocrate
România-i un maidan plin de cobai și de primate
Astfel, am pregătit terenu’
Însă sângele mi-a putrezit de la prea multe Nurofenuri
Ai copii de crescut, dă-le rație
Adu-ți aminte, muzica nu-i o combinație (Pow-pow-pow)
Vezi-ți de treabă și reține:
E treaba ta să spui ce vrei și să nu conteze pentru nimeni

[Strofa 2: Omu Gnom]
Fără detalii înghesuite, putred ca-n lagărele lui Stalin
Trist, scris cristalin
Opresc timpu’ și îndoi foaia ca Dali
Instinct distinct, animalic, sadistic, canibalic
Nu știu unde ajung, dar mă apropii
Mă piș pe orice test, ca la anti-doping
E ironic tot, e vrăjeală
O nație condusă de porci, obsedată de carnea de porc, ce prăjeală
Războiu’ mer’e bine ca la cidru
Se presupune că-i mult sânge, da’ nu se arată în lume ca la ciclu
Pacea nu se ascunde sub munți de gloanțe, e cert
Nu mai cred, sunt convins că-i vina mea că încă mai cred
Salvatori, nu știu dacă mai apare vreunul
Iar șansele să facă oamenii ceva sunt egale cu nu
Nu toți îți vor binele
Te bagă în seamă odată pe an, de ziua ta, iar tu mori cu zilele
Nici o stângăcie ca la C.E.D.O
Te droghezi cu prenadez și vrei să te prinzi ca aracetu’?
Rap-ul e materia mea
Eu rămân la catedră, tu stai în banca ta
Toți se dau cei mai originali până încep să apară rimele
Nu știu nici să copieze măcar, ca paronimele
Livrăm materiale deștepte pentru minți deschise
Într-o lume analfabetă, plină de legi nescrise

[Partea II]

[Strofă: Kazi Ploae]
Era un copil sărac
Visa tăcut la imposibil
Adormea pregatindu-și răspunsuri la interviuri
În viața reală nu era bun de nimic
Visa că e om mare, da’ era atât de mic
Se consola constant cu iluzii și minciuni
Ca toți din jurul lui, nu găsea ceva mai bun
Cu fete nu știa să vorbească și mai clar
Colegii lui mai mari erau convinși că-i poponar
Ce spui nu ai, până devii ce spui
Își repeta că-n rândul lumii, n-o să fie randul lui
Însă privirea și-o purta tot în pământ
Că ochii lui urlau tot ce ascundea în gând
Ochi pentru ochi, fixodent pentru dinte
Român fiind, succesul altuia te-nțeapă ca un pinten
Lux, sărac, te simți bine cu bani
Da’ fără ei nu intrii în peisaj la fel ca un cameraman
Băiatu’ meu era pe ducă, în sensu’ că
Iubea și el ploaia, da’ privea cum se usucă
A-ncercat să-nregistreze niște piese, da’ nu-i iese
Că genetic provenea din niște bestii
Și își ura tatăl la fel cum o iubea pe mamă
Că-i părăsise, în locul lui se instalase teamă
Și nebăgat în seamă adormea frumos
Și se-ntorcea pe jos, într-un apartament sărăcăcios
Visul lui era să fie auzit
N-avea pic de talent, în consecință scria poezii
Știa mai bine ce contează, ce-i lumesc
Știa că-i tipic românesc să spui „E tipic românesc”
Și atunci a înțeles, că era vorba despre el
Cuminte ca o insignă, mort ca oamenii din portofel
Era un copil sărac, visa timid ca la-nceput
Și s-a-ngrozit de el, când s-a văzut în clip pe Tube