Vine o vreme versuri

Versuri Jan Oprișor – Vine o vreme lyrics

De mult de tot, de tare mic
Am strâns de toate și nimic
Și-am risipit…
Am zis că fac și n-am făcut,
Am zis că știu și n-am știut,
M-am amăgit…

Căci vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.
Dar vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.

Un pic de toamnă, e târziu
Strângându-mi anii-n pardesiu
M-am strecurat…
Și ultimul tramvai l-am luat,
Mi s-a dat locul imediat,
Ce gest ciudat…

Căci vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.
Dar vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.

Demult de tot eu am fost mic,
Acuma merg înspre nimic
Ce vis ciudat…
Am râs de toamnă și culori
Și cu mireasma florilor
M-am îmbătat…

Căci vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.
Căci vine o vreme când nu mai trișăm,
Când tragem o linie și-apoi adunăm.

=========================

Firule, măi fir de iarbă,
Pe tine, cine te întreabă?
De ți-e teamă, de te doare,
Când ești călcat în picioare.
De mi-e teamă, de mă doare,
Știe numai sfântul soare,
Și mai știe și pământul,
Ploaia, arșița și vântul.

Bradule, din stâncă dreaptă,
Pe tine cine te-ntreabă?
Ars de ger și ars de soare,
De ți-e teamă, de te doare.
De mi-e teamă, de mă doare,
Știe numai sfântul soare,
Și mai știe și pământul,
Ploaia, arșița și vântul.

Dar pe tine om de treabă,
Pe tine, cine te întreabă?
Când pe drum de piatră arsă,
Inima lacrimi îți varsă.
Nu mă-ntreabă, așa-i omul,
Îl bate vântul și dorul,
Vântul bate că-i pe drum,
Dorul bate că-i nebun.

=========================

Că te-am iubit atât de mult, și-mi pare rău,
Ai râs de mine, de-atâtea ori, în felul tău,
Iubita mea, tu te-ai jucat cu dorul meu,
Un dor amarnic ce ne-a adus păreri de rău.
Iubita mea, tu te-ai jucat cu dorul meu,
Un dor amarnic ce ne-a adus păreri de rău.

Când ai plecat, nu te-ai uitat în urmă ta,
Să vezi durerea din ochii mei ce lăcrimau,
Dar nu-i nimic, în viață totu-i trecător,
Din ochii mei s-a scurs o lacrimă de dor.
Dar nu-i nimic, în viață totu-i trecător,
Din ochii mei s-a scurs o lacrimă de dor.

Când ai plecat, nu te-ai uitat în urmă ta,
Să vezi durerea din ochii mei ce lăcrimau,
Dar e zadarnic, e târziu, și-mi pare rău,
Că ai lăsat din viață tot ce-al fost al tău.
Dar e zadarnic, e târziu, și-mi pare rău,
Că ai lăsat din viață tot ce-al fost al tău.

Poate cândva, un trandafir primit în dar,
Te va trezi din somnul tău adînc și-amar,
Dar e zadarnic, e târziu, și-mi pare rău,
Că ai lăsat din viață tot ce-al fost al tău.
Dar e zadarnic, e târziu, și-mi pare rău,
Că ai lăsat din viață tot ce-al fost al tău.