Un om sta, plângea la poartă versuri

Versuri Irina Loghin – Un om sta, plângea la poartă lyrics

Cântam dorul supărarea
Din inima mea
Cântam de răsuna valea
Lumea m-asculta
Iar un om bătut de soartă
Ședea și plângea la poartă
Și cu lacrimi mă ruga
Să-i mai cântă așa
Că e plin de supărare
Și rău inima îl doare
Nicio bucurie n-are
Of ce întristare

Nu știu cu ce a greșit
Ce-a păcătuit
Că așa că din senin
Soarta l-a lovit
C-a avut și el o fată
Și-o iubea ca orice tată
Moartea rea și nemiloasă

I-a luat-o din casă
De-atunci pribegește-n lume
Și la toată lumea spune
Pe nimeni nu are drag
Să-i mai vină-n prag

M-a rugat să-i cânt de jale
Că-i plin de amar
Că pe nimeni nu mai are
Trăiește-n zadar
Că-i aduce alinare
O vorbă și o cântare
Viața și-o mai îndulcește
Se mai răcorește
Așa e viața lăsată
Nu se știe niciodată
Ce destin ai un’ te poartă
Soarta blestemată