Batrani Suparati In Azil Uitati versuri

Versuri Irina Loghin – Batrani Suparati In Azil Uitati lyrics

Pe unde-am trecut,
Doamne ce-am văzut:
Bătrâni supărați
În azil uitați
Am văzut părinți
Tot mai oropsiți
Plângând fiecare
Zilele amare
Eu n-am mai răbdat
Și i-am întrebat
Ce povară grea
Le-a-ntristat viața

Cu lacrimi fierbinți
Sărmanii părinți
Mâinile-și frângeau
Cu foc îmi spuneau:
Am crescut copii
Până într-o zi
Când s-au însurat
Neveste și-au luat
Le-am fost grea povară
Și ne-au dat afară
Ca pe niște câini
Of părinți bătrâni

Cu drag i-am crescut,
Dar ei n-au știut
Să ne răsplătească
Grija părintească,
În loc să ne dea
Toată dragostea,
Ei ne-au și uitat,
Doamne, ce păcat,
Noi îi așteptăm
Că știm să iertăm
Și orice ar fi
Ei rămân copii.

Azi-noapte în vis
Ușa s-a deschis
Și-am văzut în prag
Băiatul meu drag
Cât m-am bucurat
Cât l-am sărutat
Dar visu-a trecut
N-a ținut prea mult
Am sărit la geam
Pe stradă priveam
Dar era pustiu
Noapte și târziu

Iar de i-ar vedea
Cu foc le-ar striga:
Cu ce v-am greșit
De ne-ați părăsit
Pe geamuri priveau
Din ochi le curgeau
Lacrimi de durere
Fără mângâiere
Poate or zări
Unul din copii
În zadar priveau
Ochii-i ridicau
Și la Cerul Sfânt
Se rugau plângând:
Chiar de-i dorul greu
Bun e Dumnezeu
El dă mângâierea
Cu toată puterea
Și tot El plătește
Celui ce greșește
Voi, copii, să știți
Cât aveți părinți
Lângă ei să fiți
Să nu-i părăsiți
Că la Judecată
Dumnezeu nu iartă