Scrisul Latin versuri

Versuri Gheorghe Țopa – Scrisul Latin lyrics

Zis-a cerul: Fiecare
Cu-al său port, cu legea sa!
Scrisul ei și râma-l are,
Eu, de ce nu l-aș avea?
Ah, din sângele ființei
Ni l-ați smuls și pângărit
Și pe lemnul suferinței
Ca pe Christ l-ați răstignit.
Ochii lui, cei ai uimirii,
Când i-ați scos și nimicit,
I-ați scos ochii nemuririi,
Ce, pe noi ne-au îndrăgit.
Ne-ați voit schimba chiar țeasta,
Sufletul, străvechiul grai,
Învățându-ne că asta
E un bine, e un rai.

Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin.
Vin din munții latiniei,
Deci,și scrisul mi-i latin.

Dar,din mare … paradisul,
Iată ce-nvățarăm noi:
Cine-ntâi îți fură scrisul,
Celelalte-ți ia apoi.

Vremuri alte vin să nască
Omul unui nou destin.
Cum mințitu-m-ai,strâmb dascăl,
Scrisul meu că mi-i străin!
Și din gură, și din carte,
Cum mințitu-m-ai mereu,
Cum urâtu-m-ai de moarte
Când aflai că este-al meu!
Știu,ești gata să mă rumegi
În slugarnicii tăi clești,
Când mă uit cu ochii umezi
Către crinii latinești.

Știu că pașii tăi mă latră,
Când,durut,la el revin.
Ci va arde,da!în vatră
Focul scrisului latin!
Foc de care mult mi-i sete,
Care-ndurător și sfânt,
Grâul altor alfabete
N-a aprins și ars nicicând.
Deci, lăsați-ne în firea
Moștenită din străbuni
Și-ți primi în loc iubirea,
Pacea unor oameni buni.
Nu-i o vină,Doamne, iartă!
Floarea lui că o văzum,
Că ne-am fost iubit odată
Și ne mai iubim și-acum!

Scris de: Grigore Vieru / Petre Teodorovici