Armingenii versuri

Versuri George Cosbuc – Armingenii lyrics

Pe cand umbla Hristos prin tara
Latind cuvantul sau frumos
Ovreii toti i-au scos ocara
Si carturari de-ai lor cercara
Prilegi sa piarda pe Hristoc
Asa -ntr-o noapte-ntunecata
Cand vecinicul Mantuitor
Dormea-ntr-o casa-ncrestinata
Gasitu-l-au ovreii-ndata
Si sfat facut-au de omor
La miezul noptii aveau sa vie
La casa unde el dormea
Si casa pentru ca s-o stie
Au pus ca semn si marturie
In fata casei o nuia
Dar Dumnezeu cel ce scoboara
Si-n gandul cel mai nevadit
Nu lasa p-al sau fiu sa moara
Caci a rascumpararii oara
Si vremea mortii n-a sosit
Si Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor impinsi la rau

Incat sa n-aiba nicairea
Vrun chip de-a faptui pierirea
Nascutului din Dumnezeu
La miezul noptii-n gloata mare
Ovreii pe furis pornesc
Sunt muti ovreii de mirare
Ca ei la casa fiecare
Ca semn cate-o nuia zaresc
Dac-am pierdut si astazi prada
Cu greu putea-vom s-o gasim
Porneste-apoi ragnind gramada
Pieranda-n zgomot toata strada
Tacutului Ierusalim
Dar neputand sa mai gaseasca
Pe Christ ca sa-l omoare-n somn
Pierdut-au noaptea dusmaneasca
Si n-au putut sa-ndeplineasca
Pierirea vesnicului Domn
Si dintr-acea zi-nainte
Ramas-a obicei si spun
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mantuirii sfinte
Romanii si-azi armingeni pun