aforisme versuri

Versuri genEZa – aforisme lyrics

Îl întreb pe Dumnezeu, oare cine sunt eu?
Încerc să-mi despic eul să ajung la nucleu
Uneori, mă joc cu foc, zici că sunt Prometeu
Când sunt manic, fut banii non-stop ca un evreu
De-un timp, mă trezesc la 4 fără alarmă
Deschid notițe cu versuri, prieteni la cataramă
Scriu o piesă-ntreagă, mintea nu poa’ să adoarmă
Sunt mult prea versatil, stăpânesc orice fel de gamă
Suntem singuri în asta, eu, Feri cu dcs
Autoactualizarea implică multe procese
Rememorez trecutul, mă vindec că procesez
Momente cheie din trecut, observ cum progresez
Pula-n hedonisme, am decis să aleg viața
Joia merg cu Dragoș la Obor să facem piața
M-am lăsat de fum, logic, s-a ridicat și ceața
Dacă mă pui în boxă, ai grijă, bro, cade faianța
Să mor dacă găsești unu’ care-o face ca mine
Familia e în datorii mari, presiunea-i pe mine
Să-i scot din groapă, drama e fix ca în filme
Nu pot fără ajutor, mă rog la Sfânta Treime
Ăsta mi-e destinul, să vindec suflete amare
Mă simt prea norocos, sunt din cei ce chiar au chemare
Compartimentalizez informații-n sertare
De ceva timp, rapu’ românesc e-n deformare
De-aia sunt aici, să-i dau refresh
Nu beau bere, beau un fresh
Scopu’ secundar e cash
Nu, n-am timp să merg la meci, uh
Tu nu cred că înțelegi
Mesaju’ meu e prea potent pentru pulile blegi
Tre’ s-o pui pe repeat ca să ai cum să dezlegi
genEZa naște noul val, nu are rost să negi
Trapperii de azi, masteranzi toți la actorie
Viața asta o tratez ca pe-o călătorie
Nu ești matriță, da’ lucrezi la turnătorie
Să-mi împlinesc destinul e singura datorie
Când ești sărac, tre’ să stai mult la coadă ca un câine
Dacă nu bubui azi, nu-nseamnă că nu bubui mâine
Depresia obligă oameni să se-nchidă-n sine
Ascultă de genEZa, are revelații divine
Contează unde mergi, mai mult cine devii pe drum
Dacă o fac de sânge, nu mă feresc, îmi asum
Când fac 10.000 pe YouTube, m-apuc de album
Artiști sterili liric ajung sus, mă-ntreb cum
Bag pula-n droguri, nu mai alerg după doză
Aveam anturaje cu Speed și cu bere Közel
Poți să mă strigi Kafka, perpetuu’-n metamorfoză
Visez să scriu o carte, să iau direct premiul Nobel
Zilnic, dau cu zarul, joc barbut cu universul
Citesc multe poezii, așa șlefuiesc versul
Piș pe oameni falși, care-și văd numai interesul
Pace Emil Teleagă, cred că sunt extraterestru
Am renunțat la unii, chiar dacă aveau potențial
Plouă cu probleme-n capu’ meu torențial
Traume de la consum se-nșiră secvențial
Succesul e o funcție cu grad exponențial
Am un frate, m-a împrumutat când era greu
Luni mai târziu, m-a absolvit de fiecare leu
Pentru asta, o să-mi fie-n rugăciuni mereu
Are un caracter demn de studiat ca-n muzeu
Acestea fiind spuse, tu ce ai de gând să faci?
Cât să mai freci pula, coaie, și cât să mai zaci?
Când alegi să fii tu însuți, nu să te prefaci?
Vreau să lupți cu tine, frate, în loc să te complaci
Lasă, te rog, scutul jos, apucă-te să ataci
Mai bine decât firme, principii morale îmbraci

Scris de: Eugen Ionescu