N-aş fi vrut să pleci versuri

Versuri Gabriel Dorobanțu – N-aş fi vrut să pleci lyrics

N-aș fi vrut să pleci,
Un deșert se-ntinde,
Inima-mi cuprinde,
Singur voi fi iar.
N-aș fi vrut să pleci
Unde-i fantezia?
Unde-i bucuria?
Totul e-n zadar.
N-aș fi vrut să pleci
Lumea mea se stinge
Nu te pot atinge
Cum să mai trăiesc?
Dar de-ai să revii,
Dar de-ai să revii,
Să nu-ți fie teamă,
Nu-mi vei fi străină,
Am să te primesc.

N-aș fi vrut să pleci
Timpul se oprește,
Și cu el odată
Fericirea mea.
N-aș fi vrut să pleci
Și să-mi lași stinghere
Două rânduri scrise
În graba de-a pleca.
N-aș fi vrut să pleci,
Gândul meu te ceartă,
Inima te iartă
Pare ireal.
Dar de-ai să revii,
Dar de-ai să revii,
Voi uita mâhnirea
De-ai fi dat iubirii
Un final banal.

N-aș fi vrut să pleci
Cine-ți va mai spune
Doar cuvinte bune
Chiar când vei greși?
N-aș fi vrut să pleci
Lacrimi cad amare,
Unde-i mâna care
Le-ar putea opri?
N-aș fi vrut să pleci
Pasiuni dorite
Și nebănuite
Am fi putut trăi
Dar de-ai să revii,
Dar de-ai să revii,
Am să cred în tine
Cum cred că după noapte
Vine iar o zi.

N-aș fi vrut să pleci,
Un deșert se-ntinde,
Inima-mi cuprinde,
Singur voi fi iar.
N-aș fi vrut să pleci
Unde-i fantezia?
Unde-i bucuria?
Totul e-n zadar.
N-aș fi vrut să pleci
Lumea mea se stinge
Nu te pot atinge
Cum să mai trăiesc?
Dar de-ai să revii,
Dar de-ai să revii,
Să nu-ți fie teamă,
Nu-mi vei fi străină,
Am să te primesc.

N-aș fi vrut să pleci…