Sarah (Monolog) versuri

Versuri F.Charm – Sarah (Monolog) lyrics

Septembrie
Un strigăt mut te cheamă-n taină
M-acoperi pe umerii slabi cu frunze-n loc de haină
La 9 ani vad si-nteleg cam tot in jurul meu
Imi scapa totuşi un detaliu ce ma apasă greu
De ce când suntem mici iubim simtim si nu stim ce e ura
Si cu cat ne inaltam spre nori ne transformam si sufletul si gura

De ce ma bucur atat de mult de fiecare dimineată
Si caut roua rece-n iarba ca sa ma spăl pe față
Pe când voi adultii o vedeti intr-o cana de cafea
Intr-o goana infinita pentru-a pune la saltea
Stiu si inteleg ca trebuie sa si traim
Si maculatura asta blestemata sterge ce simtim
Tat’ spune-mi tu te rog ca tu stii mai bine
Ce vise aveai spune-mi ce simteai cand erai ca mine
Nu te condamn ca ai crescut asa-i in viata poate
Iti multumesc ca esti aici si-atunci cand esti departe
Si-am inteles ca toate trec nu sunt nemuritoare
Samanta apoi pomul bococul apoi floare se bucura-n petale se ofileste’moare
Mi-e frică si va spun sincer
Ca poate cresc şi-o să ma schimb
Mi-e frica de lumea toata
Ce se schimba dupa anotimp
Mi-e frica de mine mi-e frica de inima mea
Ca poate-ncepe să iubeasca tot ce-am urat candva