Cristina versuri

Versuri F.Charm – Cristina lyrics

[Strofa 1]
O ştiu de pe la bloc, fata fără jucării
I-ar fi luat şi ei părinţii dacă n-aveau datorii
Stătea mereu retrasă, ruşinoasă, gânditoare
Ca să n-o râdă vecinii c-avea hainele murdare
Să facă una de-un leu nu cerşea prin gări
Mai dădea cu maică-sa cu greu cu mătura prin scări
S-ar fi dus mai des la şcoală, iubea poezia
Dar de unde bani de cărţi când e în România
A făcut 18 ani, exact cât să-i ajungă
Şi-a găsit la un patron un loc mai bun de muncă
Până când într-o zi a tras-o de tricou
I-a zis: „Intră sub birou că-ţi fac salariu cadou”
Cu scârbă l-a privit şi cu inima de gheaţă
A plecat, a trântit uşa, i-a dat un scuipat în faţă
Ea este Cristina de la etajul șase
A trecut prin şcoala vieţii şi n-a terminat opt clase

[Refren]
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină

[Strofa 2]
Ajunsă pe drumuri iar, viaţa-i un calvar
Se uită prin vitrine la salam şi caşcaval
Că nu visa de ziua ei să guste şampania
Pleacă cu speranţe-n ochi la muncă-n Spania
Şi-acolo-şi face prieteni ce vor s-o ajute
Să pună rapid pe dreapta şi ea câteva sute
Dar nu ştia Cristina de ce sunt ăştia-n stare
S-a trezit în plină stradă cu corpul la vânzare
Cum nu-i stă în caracter, că mama ei i-a zis:
„Nu-ţi vinde demnitatea pentru-un colţ în paradis!”
Ea pleacă cu capu’-n sus, că ştie c-o aşteaptă
Un viitor mai bun când viaţa e nedreaptă
Mă-ntreb pe unde e acum această luptătoare
Ce poate să scrie-o carte despre cum să ai onoare
O cheamă Cristina de la etajul șase
A trecut prin şcoala vieţii şi n-a terminat opt clase

[Refren]
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină

[Strofa 3]
Curios din fire, am bătut la uşă
Mi-a deschis chiar mama ei, umilă şi supusă
I-am zis „Sărut mâna, doamnă, aveţi 5 minute?”
Şi s-a aşezat pe scaun curioasă să m-asculte
„Ce știţi de Cristina? E bine, sănătoasă?
Ştiu că a plecat din ţară, se mai întoarce-acasă?”
Mi-a zis: „Fiule, e bine, a avut grele momente
Dar trimite bani lunar ca să-mi iau medicamente
Şi-a găsit un job stabil, are bărbat şi copil
I-a fost foarte dificil, că e un suflet fragil”
Cu lacrimi în ochi, ea ţinea la piept scrisoarea
Una, fata ei scria: „Mama, n-am vândut onoarea
Prin noroi cu capul sus, exact cum m-ai învăţat
Ca să-mi găsesc fericirea, cu oamenii m-am luptat”
Aşa scria Cristina în timp ce lăcrima
Către mama ei bătrână, ce-acasă o aştepta

[Refren]
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Pe aur nu se pune rugină
Din praf se trezeşte ruină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină
Cristina, Cristina, Cristina
La capăt de drum e lumină